Sarbatori fericite tuturor

Sarbatori fericite tuturor

Salve,

Spre rusinea mea, nu m-am mai tinut de niciun regim. Am trecut printr-o „depresiune”, vorba lui Caragiu, si am  renuntat la orice modalitate de a slabi. M-am ingropat in munca de dimineatza pana seara tarziu. Mananc pe apucate dar ce nu mananc, suplinesc insa cu sucuri. Am 105 kg acum dar parca am o tona, simt o oboseala cronica in mine. Sarbatorile astea vor fi cum n-au mai fost.

Nu vreau sa-mi fac planuri pentru anul viitor si nici de anul nou nu-mi voi mai pune acea dorinta obsedanta, sa slabesc. Nu stiu pe cineva caruia sa i se fi indeplinit aceasta dorinta. Poate si pentru ca minunile nu sunt pentru toti, sau pentru ca e ca in bancul ala cu tipul care ii cerea de ani de zile lui D-zeu sa castige la loto, dar el nici macar nu juca vreun bilet..in cazul meu, nu fac niciun efort in privinta asta.

Sarbatori fericite si un an mai bun..poate ne „vedem” la anul intr-o dispozitie mai buna 😉

Reclame
Imi place sa mananc

Imi place sa mananc

E un fapt. Ca sa nu ma mai amagesc si sa-mi gasesc scuze, voi spune un adevar pe care l-am repudiat de fiecare data: imi place sa mananc. Of, de n-ar fi problema asta cu ingrasatul. Sau, poate cine stie, bine ca este, ca altfel as manca pana as plezni.

Mai rau, nu doar ca-mi place sa mananc, sunt si pofticios. Si cum banii nu sunt o problema prea mare, imi permit multe. Acum 15 ani cand aveam bani doar cat sa nu spun ca n-am buzunarul gol, a manca un hamburger la orice ora din zi era o fantezie. Acum imi pot satisface multe pofte, doar frica ca iau in greutate ma tine departe de cofetarii, fast-food etc.

Ajung la concluzia ca banii nu fac bine omului. Sunt zeci de povesti despre cum banul poate schimba un om in rau. Eu mai adaug una cu banul care „ingrasa” 🙂

Ma tot gandesc sa-mi schimb jobul. Sa gasesc ceva care sa ma tina pe drumuri si sa mananc pe apucate. Cand lucram in vanzari plecam dimineatza si ma intorceam la 10 noaptea, moment in care faceam razie prin frigider, dar niciun gram nu se punea pe mine. Atunci imi doream un job la birou. Acum imi doresc un job pe drumuri…cine sa ma mai inteleaga.

Ma gandesc ca trebuie sa intru din nou pe „piata”. Fetelor nu le plac barbatii durdulii, arata ca n-au grija de ei si implicit n-ar putea avea grija nici de ele. Asta ar putea fi o motivatie destul de puternica..daca mi-ar pasa acum. Da, sunt inca sub impresia socului, asa ca voi lasa timpul sa treaca peste mine pentru o perioada. E ciudat sa fiu singur..

Pedalez, deci traiesc

Pedalez, deci traiesc

Am o bicicleta medicinala acasa care pana nu demult era un cuier perfect. Cum spuneam, am inceput sa o folosesc in scopul pentru care a fost creata. 10 minute de pedalat si inima o ia la galop. Dar ce senzatie placuta dupa efort..

Ieri am facut un pas in plus, am folosit una din bicicletele puse la dispozitie de companie ca sa fac o tura prin parc. O ora de pedalat si admirat parcul. Daca n-ar fi partea rea cu transpiratul industrial in hainele de munca, mai ca as merge si doua ore, nu am simtit oboseala nici macar seara.

Supa de legume, doua mere, salata de vinete si lapticul de rigoare.

Pe maine.

Mmmm..

Mmmm..

Imi plac astfel de articole: „O echipă de cercetători americani a descoperit că porţiile mici de ciocolată neagră au efecte pozitive asupra stării de sănătate similare celor produse de activitatea fizică.”

http://www.descopera.ro/dnews/8754054-ciocolata-amaruie-stimuleaza-muschii-corpului-in-acelasi-fel-ca-exercitiile-aerobice

Va dati seama, slabesc mancand. Am cumparat deja o ciocolata Heidi cu 85% cacao. Mmmmm…ciocolata 🙂

Nu-mi place pestele foarte mult, asta de cand am mancat niste crochete de peste si am bolit o zi intreaga. Ieri insa am mancat niste salau super si pofta mi-a revenit. Mmmmm..peşte 🙂

Nicio masa fara peşte..ei, nici chiar asa. De peşte ma pot satura, dar de salata de vinete..ba. Rosii cu salata de vinete (fara paine), lapticul de seara, asta la cina. Dimineatza, un mar pe stomacul gol ca sa ma trezesc.

Pe maine.

Salutare tuturor

Salutare tuturor

Revin si scriu din nou in acest blog, a trecut ceva vreme de cand n-am mai facut-o. Din pacate, problemele personale m-au impiedicat sa ma exprim online. Lucrurile au repornit (cu regimul) de ieri si totul pare ok. Am 107 kg acum. Cred ca ar trebui sa fiu parasit mai des, cu ocazia asta am pierdut 3kg.

Revenind la oile noastre (salut Becali), ieri am mancat ceva mai mult decat in ultimele zile. Mai exact, mamaligutza cu branza si smantana,ciorba a la grec, nelipsita cana de lapte batut, salata italiana, doua mere, o cafea si lucrul de care nu sunt mandru: am baut o cola de 250 ml.

De luni, m-am pus pe pedalat la bicicleta medicinala. Bate, bate inima, pulsul ajunge la 140, dupa 10 minute ma dau jos (pic, mai bine spus), imi tremura picioarele in ultimul hal. C’est la vie. Trebuie sa slabesc.

Pe maine.

Ziua 14 – lume, lume, ce ai cu mine

Ziua 14 – lume, lume, ce ai cu mine

Ziceti si voi: e normal ca luni sa fi pus la treaba? Mai ales dupa un week-end in „Nirvana”? Pe barba lui Burebista, mai aveam putin si cedam psihic. Socul a fost atat de mare ca abia dupa amiaza mi-am dat seama ce trebuie sa fac. Si, ca sa fie povestea completa, la ora 5 am mai primit ceva de facut. Asa, ca poate ma plictiseam.

Drept urmare, am vazut cum apune soarele de la munca. La ora 8, plin de draci si cu burta goala, m-am indreptat catre vastul meu apartament comunist. Unde, logic, cum ar fi putut sa se termine ziua bine: nu mergea liftul. Ati putea spune ca a fost un semn ca trebuie sa urc pe scari. La momentul respectiv insa am injurat (in gand, ca sunt un domn) ca ultimul birjar si am urcat sase etaje.

Am fost atat de obosit ca n-am baut decat o cana de lapte si la ora 10 dormeam dus. Meniul zilei: doua mere, o cana de lapte, un snitzel vienez si o ciorba de pui.

Pe maine.

Ziua 11,12,13 – la vita e bella

Ziua 11,12,13 – la vita e bella

Credeati ca am renuntat? Ei bine, nu. Zilele trecute au fost atat de placute, iar viata chiar e frumoasa cand pleci vineri seara la munte si te intorci duminica seara…mai putin drumul.

Am fost la niste prieteni intr-o zona unde semnalul la telefonul mobil exista doar intr-un singur loc, in podul casei. Nu stiu daca va mai aduceti aminte sentimentul acela dinainte de telefonia mobila, acea liniste care te inconjura de pretutindeni cand te duceai la munte si nimic nu zbarnaia  (casetofoanele erau o raritate iar de manelele nu existau).

Fratilor, viata asta de ascet ar trebui incercata de fiecare care vrea sa-si umple „bateriile”. Nu stiu daca va puteti imagina cum e sa nu te baraie nimeni la cap, sa lenevesti in gradina sub copac si singura munca sa fie doar grija de propria persoana.

Locul unde am fost (nu spun unde ca devine loc de pelerinaj si strica atmosfera) are si cea mai buna apa pe care am baut-o vreodata. Rece, scoasa de la 23 de metri adancime. N-am baut Evian dar dupa apa asta, nici ca as vrea sa mai beau altceva. Atunci mi-am dat seama ca ceea ce beau eu in Bucuresti e apa de la chiuveta imbuteliata si vanduta.

Despre mancare: gratare! Mici, carnati vanatoresti, fripturi cu salate, peste proaspat la gratar. Si cat mai mult somn (nu pestele, actiunea).

Am dormit ca un porcusor sambata, sculat la 11 dimineatza, mancat de pranz, pus un pai in coltul gurii sub copac la umbra, adormit din nou, sculat, facut gratar, mancat (cu o bere langa), vorbit cate in luna si stele pana la 4 dimineatza, culcat, sculat duminica la 11, mancat, pregatit de drum, mancat din nou restul de mancare, plecat acasa.

Si, la vita e bella, Guido. Ciao, a domani.